[ Cabinet de Avocat Elena Andrei - Baroul Bucuresti - Articole juridice ]

[ Dreptul muncii – Consultant extern specializat in legislatia muncii. Conciliere. Cercetare discplinara ]

In temeiul noilor reglementari introduse prin Legea nr.213/2020 de modificare si completare a Legii nr.53/2003 - Codul muncii, Cabinet de Avocat Elena Andrei ofera servicii de asistenta juridica si reprezentare in calitate de avocat si consultant extern specializat in legislatia muncii.

Pentru asistarea si reprezentarea la negocierea, încheierea sau modificarea contractului individual de muncă ori pe durata concilierii unui conflict individual de muncă, Cabinet de Avocat Elena Andrei ofera servicii juridice in calitate de avocat si consultant extern specializat in legislatia muncii.
În vederea soluționării amiabile și cu celeritate a conflictelor individuale de muncă, inalta specializare in legislatia muncii a Avocat Elena Andrei in calitate de avocat si consultant extern, precum si rezultatele obtinute in incheierea tranzactiilor incheiate in materia dreptului muncii, confera serviciilor juridice acordate in procedura de conciliere a partilor -in conditii de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților implicate- garantia profesionalismului, rolului activ in stingerea conflictului si gasirea solutiilor adecvate pentru incheierea acordurilor intre partile implicate, cu deplina responsabilitate si in spiritul respectarii principiilor fundamentale si drepturilor reglementate in legislatia muncii.
Totodata, pentru efectuarea cercetarii disciplinare prealabile, Cabinet de Avocat Elena Andrei ofera servicii juridice in calitate de consultant extern specializat in legislatia muncii angajatorului, in raporturile de munca ale acestuia cu salariatul fata de care s-a declansat cercetarea disciplinara.
Avocat Elena Andrei ofera servicii juridice in calitate de consultant extern specializat in legislatia muncii salariatului fata de care s-a declansat cercetarea discplinara.

Avocat ELENA ANDREI

Urmareste alte articole noi pe facebook, pagina https://www.facebook.com/AvocatElenaAndrei

[ Drept fiscal – Regimul de impozitare a donatiilor si mostenirilor ]

Bunurile si sumele de bani care fac obiectul donatiilor au un regim fiscal de impozitare special. Astfel, potrivit disp. art.62 lit.p) Cod fiscal, in categoria veniturilor neimpozabile intra:
p) sumele sau bunurile, inclusiv titluri de valoare și aur financiar, primite cu titlu de moștenire ori donație. Pentru proprietățile imobiliare, în cazul moștenirilor și donațiilor se aplică reglementările prevăzute la art. 111 alin.(2) și (3);

In ceea ce priveste proprietatile imobiliare, sunt aplicabile astfel disp. art.111 alin.(2) lit.b) Cod fiscal, potrivit carora impozitul de 3% prevazut la alin.(1) (nota: impozitul este calculat la valoarea bunurilor din care se deduce valoarea neimpozabila de 450000 lei), pentru transferul imobilelor nu se datoreaza:
b) la dobândirea dreptului de proprietate cu titlul de donație între rude și afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum și între soți;

Dovada calitatii de ruda, afin sau sot/sotie se face cu actele de stare civila.
In sensul legii:
-in categoria rude de gradul I intra parintii (in linie dreapta ascendenta) si copiii (in linie dreapta descendenta);
-in categoria rude de gradul II intra bunicii (in linie dreapta ascendenta), nepotii (in linie dreapta descendenta) si frati/surori (in linie dreapta colaterala);
-in categoria rude de gradul III intra strabunicii (in linie dreapta ascendenta), stranepotii (in linie dreapta descendenta), nepotii de frati/surori (in linie dreapta colaterala), unchi/matusi (in linie dreapta colaterala).
In sensul legii, in categoria afinilor (afinitatea fiind legatura dintre un sot si rudele celuilat sot) intra parintii sotului/sotiei (afini de gradul I), bunicii sotului/sotiei, fratii si/sau surorile sotului/sotiei (afini de gradul II), strabunicii sotului/sotiei (afini de gradul III), astfel ca rudele sotului sunt in aceeasi linie si acelasi grad afinii celuilalt sot.

De asemenea, raportat la disp. art.111 alin.(3) Cod fiscal, pentru transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilelor si dezmembramintelor dreptului de proprietate prin mostenire, sunt aplicabile urmatoarele reguli privind impozitarea:
(3) Pentru transmisiunea dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moștenire nu se datorează impozitul prevăzut la alin.(1) (nota: impozitul de 3%, calculat la valoarea bunului imobil, din care se deduce valoarea neimpozabila de 450000 lei), dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moștenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.

In ceea ce priveste transferul titlurilor de valoare primite cu titlu de mostenire sau donatie, sunt aplicabile disp. art.93 alin.(2) lit.a) Cod fiscal, in sensul ca nu genereaza venituri impozabile:
a) transferul de titluri de valoare și/sau aur financiar la momentul dobândirii acestora cu titlu de moștenire ori donație;
Astfel, la momentul instrainarii titlurilor de valoare si/sau aur financiar primite cu titlu de mostenire ori donatie, valoarea fiscala este zero.

In ceea ce priveste persoana care are calitatea de contribuabil, potrivit disp. art.33 din Normele metodologice aplicare a Codului fiscal, in cazul donatiei calitatea de contribuabil o are donatarul (in situatia in care acesta este contribuabil potrivit reglementarilor privind impozitul pe venit). Calitatea de contribuabil in cazul mostenirii este a mostenitorilor legali, mostenitorilor testamentari sau a legatarilor.

In concluzie:
-sumele sau bunurile mobile, inclusiv titluri de valoare și aur financiar, primite cu titlu de moștenire ori donație nu sunt venituri impozabile;
-de asemenea, transferul de titluri de valoare și/sau aur financiar la momentul dobândirii acestora cu titlu de moștenire ori donație nu genereaza venituri impozabile;
-dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile/dezmembramintor dreptului de proprietate, dobandite cu titlul de donație între rude și afini până la gradul al III-lea inclusiv, precum și între soți, nu se impoziteaza.

Avocat ELENA ANDREI

Urmareste alte articole noi pe facebook, pagina https://www.facebook.com/AvocatElenaAndrei

[Cum alegeti avocatul? Avocat independent sau casa de avocatura?]

Cum alegeti avocatul? Ce argumente trebuie sa aveti in vedere cand alegeti un avocat? Ce aleg: avocat independent sau casa de avocatura?
    Iata cateva intrebari in cautarea unor raspunsuri.

In primul rand trebuie sa porniti de la premisa ca absolut totul in viata este o investitie. De felul in care va investiti gandurile, timpul si banii depinde reusita actiunilor voastre.

In acelasi mod trebuie sa ganditi si alegerea avocatului, tot ca pe o investitie, in fond, prin tot ceea ce face, avocatul aduce un plus de valoare vietii dumneavoastra: fie va poate obtine bani la modul cel mai concret (despagubiri banesti, daune morale, recuperare creante, etc.), fie va poate obtine reintegrarea in functie intr-un loc de munca de unde ati fost concediat si de unde primiti salariu lunar, fie va obtine bunuri imobile sau mobile, fie va obtine pensia de intretinere pentru copilul minor, etc. totul se cuantifica in final in bani.

In al doilea rand schimbati-va perspectiva asupra tipului de avocat de care ati auzit vreodata in familie, de la prieteni sau din mass media, in general sunt conceptii pre-formate, deformate sau depasite de timpurile in care traim in prezent. Informati-va personal pe website-uri despre avocati specializati in aria de expertiza juridica in care se incadreaza problema dumneavoastra.

In al treilea rand nu va lasati sedusi: a) de avocatul care va garanteaza 100% reusita unui proces, in fond nu el este cel care da solutia, ci judecatorul; b) de avocatul care cere onorariu mic, vorba populara „cat dai atata face” este plina de intelepciune; c) de ideea avocatului „batran, cu experienta”, in fond IQ-ul juridic nu are legatura cu varsta si am vazut destui avocati tineri care dau clasa celor „batrani de zile”.

In al patrulea rand, daca ideea cu care porniti la drum este sa alegeti o casa de avocatura pentru numele sonore aflate in compunerea siglei sunteti in eroare cel putin din doua motive: unul ar fi faptul ca foarte putini din avocatii fondatori ai unei case de avocatura mai practica efectiv avocatura, ei ocupandu-se de managementul firmei, de catedra facultatilor de drept unde predau, de aparitiile in mass media, de legaturile cu mediul de afaceri si cel politic; altul ar fi faptul ca, presupunand ca ai noroc sa fiti prieten cu un avocat de notorietate si pe care il convingeti sa va reprezinte in instanta, de partea scrisa a procesului se va ocupa oricum un alt avocat mai mic din cadrul casei de avocatura. Daca ar fi sa il ascultati pe Robert Kiyosaki si, credeti-ma, el chiar stie ce spune despre marile case de avocatura din USA, veti avea cele mai mari frustrari lucrand cu o mare casa de avocatura (nu vreau sa dezvolt mai mult pe marginea acestui subiect).

Si nu in ultimul rand, cand alegeti avocatul folositi-va intuitia, incercati sa intuiti in ce mod si la ce nivel rezoneaza cu voi avocatul respectiv, daca va puteti deschide ca sa va prezentati problema, daca va inspira incredere pregatirea sa juridica, ce experienta relevanta are in domeniul dreptului in care se plaseaza problema voastra, logica argumentatiei sale juridice, exprimarea fluenta in scris a creatiei sale juridice, acestea sunt doar cateva aspecte la care sa va ganditi la alegerea avocatului.

Ghidul dumneavoastra interior va va indruma cu siguranta catre avocatul potrivit, care sa va rezolve cu succes problemele de natura juridica.

Avocat ELENA ANDREI

Urmareste alte articole noi pe facebook, pagina https://www.facebook.com/AvocatElenaAndrei

[Drept bancar - Clauze abuzive din contracte de credit. Darea in plata. Protectie consumatori. Scutire de plata taxa judiciara de timbru]

In conformitate cu disp. art.29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru actiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, ordinare si extraordinare, referitoare la protectia drepturilor consumatorilor, atunci cand persoanele fizice și asociatiile pentru protectia consumatorilor au calitatea de reclamant impotriva operatorilor economici care au prejudiciat drepturile si interesele legitime ale consumatorilor.

De asemenea, conform disp. art.8 din Legea nr.77/2016 privind darea in plata a unor bunuri imobile in vederea stingerii obligatiilor asumate prin credite, debitorul poate cere instantei sa pronunte o hotarare prin care să se constate stingerea obligatiilor nascute din contractul de credit ipotecar si sa se transmită dreptul de proprietate catre creditor. Actiunea prevazuta de prezentul articol este scutita de plata taxei judiciare de timbru. Dreptul de a cere instantei sa constate stingerea datoriilor izvorate din contractele de credit apartine si consumatorului care a fost supus unei executari silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creantei, de stadiul în care se afla ori de forma executarii silite care se continua contra debitorului.

Dispozitiile legale precitate stabilesc faptul că, actiunile care au ca obiect anularea clauzelor abuzive din contractele de credit, precum si cele prin care debitorul cere instantei pronuntarea unei hotarari de stingere a obligatiilor nascute din contractul de credit ipotecar prin darea in plata a bunului imobil, sunt scutite ope legis de la plata taxei judiciare de timbru.

Scopul urmarit de legiuitor este acela de a facilita accesul la justitie a consumatorului prejudiciat de clauzele abuzive stabilite unilateral de catre profesionist, precum și a debitorului prejudiciat de creditorul ipotecar, care nu se conformează procedurii prevazuta de legea darii in plata.

Avocat ELENA ANDREI

Urmareste alte articole noi pe facebook, pagina https://www.facebook.com/AvocatElenaAndrei

[Dreptul muncii – Concediere individuala prevazuta de art.65 Codul muncii – Anulare decizie de concediere. Reintegrare salariat. Despagubiri materiale. Dobanda]

Clientul meu, salariat in cadrul unei firme multinationale, a fost concediat individual in temeiul art.65 Codul muncii, motivat de desfiintarea postului pe care il ocupa.

Ca urmare a introducerii contestatiei privind decizia de concediere la Tribunalul Bucuresti, angajatorul si-a recunoscut culpa in ceea ce priveste emiterea unei decizii nelegale, partile finalizand litigiul de munca printr-un Act de tranzactie, in baza caruia instanta de judecata a hotarat:

*Anularea deciziei de concediere.

*Reintegrarea salariatului pe functia detinuta anterior concedierii.

*Plata catre salariat a unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculate de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective (n.n. salariatul a primit -pe langa salarii- si primele cuvenite conform contractului colectiv de munca).

*Salariatul a primit si dobanda legala aferenta despagubirilor materiale.

*Angajatorul a platit integral cheltuielile de judecata reprezentand onorariul avocatial.

Avocat ELENA ANDREI

Urmareste alte articole noi pe facebook, pagina https://www.facebook.com/AvocatElenaAndrei

[Dreptul muncii - Contestatie decizie de concediere - Daune morale]

Legea 53/2003 - Codul muncii instituie obligatia angajatorului ca, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, sa il despagubeasca pe salariat in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.

Pentru angajarea raspunderii angajatorului fata de salariat trebuie indeplinite cumulativ conditiile raspunderii civile contractuale: existenta contractului individual de munca, fapta ilicita a angajatorului, prejudiciul si legatura de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta, precum si vinovatia.

In speta, contestatorul avea calitatea de salariat la data producerii prejudiciului.

Fapta ilicita cauzatoare de prejudiciu consta in emiterea unei decizii de concediere nelegala de catre angajator, a carei nelegalitate si temeinicie a fost stabilita de catre instanta, ca urmare a contestatiei introduse de salariat, prin: anularea deciziei de concediere, reintegrarea contestatorului si obligarea la plata despagubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective..

Prejudiciul consta in atingerea adusa imaginii si demnitatii contestatorului prin emiterea deciziei de concediere nelegala. Din probele administrate in cauza instanta a retinut ca angajatorul l-a pus pe contestator in postura de a fi concediat nelegal, desi ocupase un post de conducere timp de mai multi ani si s-a bucurat in tot acest timp de prestigiu profesional, angajatorul aducand de asemenea atingere autoritatii contestatorului in fata subordonatilor. In aceste conditii, concedierea abuziva, act ce face parte dintr-un sir de actiuni repetate, prin care s-a urmarit inlaturarea contestatorului din cadrul institutiei, reprezinta un act cauzator de prejudiciu.

In privinta vinovatiei, avand in vedere materia contractuala a raportului juridic dedus judecatii, s-a instituit principiul raspunderii civile si pentru fapta savarsita cu cea mai usoara vinovatie, angajatorul raspunzand si pentru faptele savarsite din culpa, cu atat mai mult cu cat angajatorul - institutie a statului- este chemat cu prioritate sa vegheze asupra respectarii legii.

In temeiul art.269 Codul muncii instanta a admis pretentiile contestatorului cu titlu de daune morale.

Pana in prezent am obtinut daune morale clientilor reprezentand echivalentul a peste 100.000 lei (1.000.000.000 lei vechi).

Avocat ELENA ANDREI

Urmareste alte articole noi pe facebook, pagina https://www.facebook.com/AvocatElenaAndrei

[Drept fiscal - Anularea Deciziei de impunere privind impozit si taxa pe cladiri si terenuri]

Prin cererea de chemare in judecata inaintata catre Tribunalul Bucuresti- Sectia a IX a Contencios Administrativ si Fiscal am solicitat anularea Deciziei de solutionare emisa de Directia Venituri Buget Local Sector 2 si, pe cale de consecinta, anularea Deciziei de impunere emisa de Directia Venituri Buget Local Sector 2 privind impozit si taxa pe cladiri si terenuri, precum si accesorii calculate Reclamantei -client- societate comerciala, in valoare totala de 120.000 lei si a Raportului de inspectie fiscala emis de Directia Venituri Buget Local Sector 2, parte integranta din decizie. De asemenea s-au solicitat cheltuieli de judecata, reprezentand taxa de timbru si onorariu avocat.

Competenta instantei:

In conformitate cu dispozitiile art.218 alin.(2) Cod procedura fiscala, raportate la dispozitiile art.10 alin.(1) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare, instanta competenta general, material si teritorial este Tribunalul Bucuresti-Sectia a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal.

Procedura prealabila:

In conformitate cu dispozitiile art.7 alin.(1) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare, procedura prealabila a fost indeplinita prin introducerea de catre Reclamanta a Plangerii prealabile, care a fost respinsa prin Decizia de solutionare emisa de Directia Venituri Buget Local Sector 2-Serviciul Juridic.

Termen de introducere actiune:

In conformitate cu dispozitiile art.11 alin.(1) lit.a) din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificarile si completarile ulterioare, actiunea se introduce in termenul legal de 6 luni, calculat de la data comunicarii raspunsului la plangerea prealabila.

Calitate procesuala pasiva:

Directia Venituri Buget Local Sector 2, are calitate procesuala pasiva fiind serviciu public de interes local cu personalitate juridica sub autoritatea Consiliului Local Sector 2, infiintat prin Hotararea nr.31/12.03.2001 a Consiliului Local Sector 2 Municipiul Bucuresti si emitenta a actelor administrative a caror anulare se cere.

Solutia instantei:

Instanta a admis Contestatia formulata de Reclamanta si a anulat Decizia de solutionare emisa de Directia Venituri Buget Local Sector 2 si, pe cale de consecinta, a anulat Decizia de impunere emisa de Directia Venituri Buget Local Sector 2 privind impozit si taxa pe cladiri si terenuri, precum si accesorii calculate Reclamantei si a Raportului de inspectie fiscala emis de Directia Venituri Buget Local Sector 2, parte integranta din decizie.

Totodata a obligat Parata Directia Venituri Buget Local Sector 2 sa plateasca Reclamantei cheltuielile de judecata (integral).

Considerentele hotararii:

In baza criticilor de netemeinicie formulate de Reclamanta cu privire la decizia de solutionare si implicit temeinicia emiterii deciziei de impunere, instanta a retinut ca Parata in mod eronat a concluzionat ca Reclamanta a avut pe perioada derularii contractului de asociere in participatiune un drept de folosinta asupra terenurilor si cladirii, avute in vedere la stabilirea sarcinilor fiscale in cuantum de 120.000 lei, in conditiile in care conform clauzelor contractuale un asemenea drept nu a fost niciodata transmis catre Reclamanta.

Pentru lamurirea raporturilor contractuale dintre cele doua participante la asociere, este relevant faptul ca acestea au stabilit ca aporturile asociatilor nu devin proprietatea asocierii in participatiune, fiecare asociat avand dreptul de a dispune numai in conditiile contractului, care nu prevede transferul vreunuia dintre atributele dreptului de proprietate sau administrare de la un asociat la altul.

Ori in aceste conditii, avand in vedere raporturile contractuale care au stat la baza asocierii in participatiune si regimul juridic stabilit de parti bunurilor, tribunalul a constatat ca in speta nu se poate retine ca Reclamanta a avut pe perioada derularii contractului calitatea de titular al dreptului de folosinta asupra terenurilor si cladirii vizate in acceptiunea disp. art.249 alin.3 si art.256 alin.3 Cod fiscal.

Ori obligatia fiscala nu poate sa cada in sarcina Reclamantei daca nu i s-a transmis un drept corelativ ei si care sa fie prevazut la art.249 alin.3 si art.256 alin.3 Cod fiscal.

Avocat ELENA ANDREI

Urmareste alte articole noi pe facebook, pagina https://www.facebook.com/AvocatElenaAndrei

[Drept civil - Anularea contractului de vanzare-cumparare]

Prin cererea de chemare in judecata inaintata catre Judecatoria Cornetu- clientii mei, in calitate de Parati- au fost chemati in judecata de catre Reclamanti pentru ca prin hotararea ce va pronunta instanta sa constate nulitatea contractului de vanzare-cumparare a terenului de 1000 mp dobandit de Parati, obligarea Paratilor sa lase in deplina proprietate si libera folosinta terenul si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

Prin Intampinarea depusa in numele clientilor Parati, in temeiul art.118 alin.(1) si art.1141 alin.(2) C.pr.civ., s-a solicitat:

Respingerea actiunii ca neintemeiata si obligarea la plata cheltuielilor de judecata reprezentand onorariu avocat.

Solutia instantei:

Instanta a respins actiunea formulata de Reclamanti si i-a obligat sa plateasca Paratilor cheltuielile de judecata reprezentand onorariu avocat (integral).

Considerentele hotararii:

In baza criticilor de netemeinicie formulate de Parati prin Intampinare si a dovezilor administrate in cauza, instanta a retinut urmatoarele:

Reclamantii isi intemeiaza actiunea prezenta pe o hotarare judecatoreasca anterioara in baza careia au dobandit un drept de proprietate asupra terenului in suprafata de 1000 mp, hotarare devenita irevocabila, in procesul anterior insa Paratii de fata nefiind parti litigante.

Prin Intampinare s-a facut o analiza complexa asupra titlurilor in baza carora au dobandit terenul in suprafata de 1000 mp, atat Reclamantii, cat si Paratii.

Astfel, hotararea judecatoreasca in baza careia au dobandit terenul Reclamantii are un caracter relativ, fiind opozabila numai partilor litigante, dat fiind faptul ca orice hotarare judecatoreasca are putere de lucru judecat exclusiv fata de partile aflate in proces, fiind o transpunere in plan procesual a dispozitiilor art.973 C.civ. aplicabil la momentul introducerii actiunii, in conformitate cu care conventiile n-au efect decat intre partile contractante. Si in materie procesuala logica juridica si principiul echitatii face ca hotararea judecatoreasca sa produca efecte numai intre partile litigante, ea nu trebuie sa creeze situatii avantajoase pentru terti, dar nici sa nu dauneze acestora.

Legiuitorul a prevazut pe cale de exceptie situatiile in care o hotarare judecatoreasca este totusi opozabila si altor persoane, respectiv mostenitorilor universali, celor cu tilu universal, creditorilor chirografari si dobanditorilor cu titlu particular. In ceea ce priveste situa?ia care intereseaza in speta, doctrina si jurisprudenta au statuat ca hotararea judecatoreasca este opozabila dobanditorilor cu titlu particular doar daca acestia au dobandit ulterior sau dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate imobiliara.

Ori, asa cum s-a aratat Paratii au dobandit terenul anterior pronuntarii hotararii judecatoresti, in baza careia s-a constatat dreptul de prorprietate al Reclamantilor, mai mult, Paratii au indeplinit si formalitatile de publicitate imobiliara, potrivit dispozitiilor legale.

Analiza propusa de Reclamanti prin actiune porneste in mod esential eronat in ceea ce priveste interpretarea actelor juridice deduse judecatii, acestia sustinand ca preferabil este titlul reprezentat de hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila, in baza careia acestia au dobandit terenul, in raport de Contractul de vanzare-cumparare autentificat la Biroul Notarului Public, in baza caruia au dobandit terenul Paratii. Legea insa le ambelor tilturi valoare egala sub aspectul efectelor pe care le produc, respectiv ambele inscrisuri au valoare de act autentic in sensul dispozitiilor art.1171 C.civ., avand forta probanta a titlului autentic constitutiv de drepturi, precum si un efect executoriu.

In ceea ce priveste hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila, in baza careia Reclamantii au dobandit terenul, aceasta nu are un efect declarativ, in sensul ca nu constata un drept ce preexista judecatii, ci este o hotarare constitutiva de drepturi, stabilind deci o situatie juridica noua. Diferenta specifica in speta o face faptul ca hotararea pe care se intemeiaza Reclamantii, fiind una constitutiva de drepturi, nu produce efecte retroactive, ci numai efecte pentru viitor.

Prin actiunea de fata, Reclamantii tind sa obtina insa un efect retroactiv al titlului lor, considerand in mod gresit ca este o hotarare declarativa de drepturi ce preexista judecatii si nu una constitutiva de drepturi, ce stabileste o situatie juridica noua, astfel cum este in realitate.

Asa cum am aratat anterior, ambele inscrisuri -atat cel pe care se intemeiaza Reclamantii, cat si cel pe care se intemeiaza Paratii- sunt de valoare egala, avand caracter de inscrisuri autentice, niciunul neputandu-se subsuma celuilalt.

In ceea ce priveste "prevalarea" unuia sau altuia dintre inscrisuri, aceasta o putem judeca numai sub aspectul inscrierii acestora in vederea asigurarii opozabilitatii fata de terti in Cartea Funciara. Astfel, s-a dovedit cu inscrisurile aflate la dosar, ca la momentul contractarii de catre Parati, imobilul era liber de sarcini si nu era notat vreun litigiu asupra acestuia in Cartea Funciara. Mai mult, titlul de proprietate a fost inscris asigurandu-se publicitatea vanzarii-cumpararii, lucru care nu s-a intamplat cu titlul Reclamantilor din prezenta cauza.

Prin Intampinare s-a facut analiza bunei credinte a Paratilor, in sensul in care in Hotararea nr. 4.894/2003, Curtea Suprema de Justitie a considerat ca buna-credinta consta in convingerea cumparatorilor ca au incheiat un contract cu adevaratul proprietar, cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare la momentul incheierii contractului, pe cand reaua-credinta a fost definita in literatura juridica romana ca atitudinea unei persoane care indeplineste un act sau un fapt ce contravine legii, fiind in acelasi timp deplin constienta de caracterul ilicit al conduitei sale.

In speta, dobandirea terenului de catre Parati este guvernata de prezumtia legala a bunei credinte, toate inscrisurile de la dosar dovedind aceasta, in sensul ca vanzatorul, cel de la care au cumparat, indeplinea toate conditiile adevaratului proprietar, incheierea contractului de vanzare-cumparare facandu-se cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare la momentul incheierii actului, precum si cu inscrierile prescrise de lege in Cartea Funciara.

Prin Intampinare s-a facut analiza si asupra vointei libere si neafectata de vreun viciu de consimtamant ce a fost clar exprimata de catre Parati in ceea ce priveste obiectul, cat si pretul vanzarii-cumpararii.

Din analiza probelor administrate rezulta ca sunt dovezi clare, pertinente si elocvente ale legalitatii si asigurarii opozabilitatii Contractului de vanzare-cumparare in baza caruia au dobandit Paratii.

Avocat ELENA ANDREI

Urmareste alte articole noi pe facebook, pagina https://www.facebook.com/AvocatElenaAndrei

[Dreptul muncii - Contractul de munca - Clauza de neconcurenta]

In afara clauzelor esentiale din contractul individual de munca, Codul muncii prevede unele clauze specifice cum sunt: clauza de neconcurenta, clauza de mobilitate, clauza de confidentialitate si clauza cu privire la formarea profesionala.

In cele ce urmeaza vom analiza clauza de neconcurenta.

Intrebare: Ce inseamna clauza de neconcurenta?

Raspuns: Clauza de neconcurenta este definita in Codul muncii ca fiind clauza contractuala prin care salariatul este obligat ca dupa incetarea contractului individual de munca sa nu presteze, in interes propriu sau in interesul unei alte persoane, o activitate de natura sa fie in concurenta cu cea prestata la angajatorul sau.

Intrebare: Cand poate fi negociata clauza de neconcurenta?

Raspuns: Clauza de neconcurenta poate fi negociata si cuprinsa in contract la incheierea sau pe parcursul executarii contractului individual de munca.

Intrebare: Cand si pe ce perioada isi produce efectele clauza de neconcurenta?

Raspuns: Clauza de neconcurenta isi produce efectele din momentul incetarii contractului individual de munca, pentru o perioada de maximum 2 ani de la data incetarii acestuia. In legatura cu perioada de timp in care se aplica clauza de neconcurenta, legiuitorul a limitat-o la maximum 2 ani, ceea ce inseamna ca partile contractante pot negocia o perioada mai mica sau cel mult egala cu 2 ani, stabilirea unei perioade de timp mari de 2 ani intre parti limitand efectele clauzei la termenul legal stabilit.

Intrebare: Care sunt conditiile prevazute de lege pentru ca aceasta clauza sa isi produca efectele?

Raspuns: Clauza de neconcurenta isi produce efectele numai daca in contractul individual de munca sunt prevazute in mod expres urmatoarele conditii:

1.activitatile ce sunt interzise salariatului la incetarea contractului individual de munca;

2.cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunare pe care angajatorul se obliga sa o plateasca salariatului pe toata perioada de neconcurenta

3.perioada pentru care isi produce efectele clauza de neconcurenta;

4.tertii in favoarea carora se interzice prestarea activitatilor;

5.aria geografica in care salariatul se poate afla in competitie reala cu angajatorul.

Oricare dintre conditiile mentionate mai sus este obligatorie, omiterea uneia dintre acestea in contractul individual de munca fiind sanctionata cu nulitatea absoluta a clauzei de neconcurenta.

Intrebare: Cat este cuantumul indemnizatiei de neconcurenta lunara si cum se impoziteaza?

Raspuns: Indemnizatia de neconcurenta lunara datorata de angajator salariatului pe perioada de neconcurenta se negociaza de catre parti si nu poate fi mai mica potrivit legii de 50% din media veniturilor brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei incetarii contractului individual de munca, iar daca durata a fost mai mica de 6 luni, din media veniturilor salariale brute cuvenite salariatului pe durata contractului.

Indemnizatia de neconcurenta lunara nu este un venit de natura salariala, reprezinta o cheltuiala efectuata de angajator, deductibila din calculul profitului impozabil al angajatorului si se impoziteaza la persoana fizica beneficiara, respectiv la fostul salariat al angajatorului.

Intrebare: Ce sanctiuni prevede legea pentru incalcarea clauzei de neconcurenta?

Raspuns: In cazul nerespectarii cu vinovatie de catre salariat a clauzei de neconcurenta, angajatorul il poate obliga pe salariat la restituirea indemnizatiei de neconcurenta si, dupa caz, la daune-interese corespunzatoare prejudiciului produs angajatorului.

Pentru atragerea raspunderii salariatului si obligarea la plata daunelor-interese, angajatorul trebuie sa faca dovada intrunirii elementelor esentiale ale raspunderii civile contractuale conform legii.

Intrebare: Salariatul se mai poate angaja pe durata perioadei de neconcurenta?

Raspuns: Legiuitorul a prevazut aceasta posibilitate, dat fiind faptul ca o clauza de neconcurenta nu poate avea ca efect interzicerea in absolut a exercitarii profesiei sau specializarii de catre salariat. Salariatul se poate angaja cu conditia respectarii clauzei de neconcurenta.

Avocat ELENA ANDREI

Urmareste alte articole noi pe facebook, pagina https://www.facebook.com/AvocatElenaAndrei

[Drept civil - Protectia datelor cu caracter personal]

Protectia conferita de Regulamentul 679/2016 al UE, aplicabil incepand cu 25 mai 2018, vizeaza persoanele fizice in viata, indiferent de cetatenia sau de locul de resedinta al acestora, in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si exclude din sfera aplicarii sale persoanele juridice.

Persoanele fizice trebuie sa isi dea consimtamantul pentru prelucrarea datelor sale cu caracter personal, intr-o maniera fara echivoc, avand deplina cunostinta despre manifestarea sa de vointa, in forma unei declaratii scrise, inclusiv in format electronic, sau sub forma consimtamantului verbal.

Constituie date cu caracter personal, fara a se limita la acestea, numele, domiciliul, codul numeric personal, telefonul, adresa de email, IP-ul calculatorului, apartanenta la o rasa, religie, sindicat, partid, organizatie, sexul, caracteristicile genetice mostenite sau dobandite ADN, ARN sau a oricarei analize care permite obtinerea de astfel de date, starea de sanatate a persoanei, fizica sau mentala, trecuta, prezenta sau viitoare, esantioanele biologice prelevate (indiferent de sursa, medic, dispozitiv medical etc.), situatia comportamentala inclusiv in mediul on-line, imaginea faciala, situatia economica, etc.

Copiii sunt protejati in mod special in privinta datelor cu caracter personal, dat fiind ca ei pot fi mai putin constienti de riscurile, consecintele si drepturile lor in materia datelor cu caracter personal, oferindu-se servicii de prevenire si consiliere a acestora. În ceea ce priveste oferirea de servicii ale societatii informationale in mod direct unui copil, prelucrarea datelor cu caracter personal ale unui copil este legala daca copilul are cel putin varsta de 16 ani. Daca copilul are sub varsta de 16 ani, respectiva prelucrare este legala numai daca si in masura in care consimtamantul respectiv este acordat sau autorizat de titularul raspunderii parintesti asupra copilului.

Principiul legalitatii colectarii datelor cu caracter personal se asigura in primul rand pe consimtamantul titularului acestor date, iar in ceea ce priveste autoritatile publice, institutiile publice, operatorii de telefonie, cablu si posta, bancile, societatile de asigurare, unitati spitalicesti, etc., acestea trebuie sa desemneze persoane special imputernicite in acest sens in cadrul lor.

Legalitatea prelucrarii datelor cu caracter personal este legata si de scopul furnizarii/prelucrarii acestora, care trebuie sa fie determinat, explicit si legitim, respectiv pentru incheierea unui contract, in interes public, in scopul asigurarii protectiei unui interes al persoanei, pentru protejarea unui interes vital al persoanei.

O persoana vizata trebuie sa aiba dreptul la rectificarea datelor cu caracter personal care o privesc si "dreptul de a fi uitata", inclusiv in mediul on-line, in cazul in care pastrarea acestor date incalca regulamentul.

Un element de noutate in ceea ce priveste aria geografica de aplicare a regulamentului privind protectia datelor personale se refera la faptul ca cetatenii UE sunt protejati pe teritoriul si in afara granitelor UE in materia datelor personale.

Operatorul de date cu caracter personal trebuie sa faca dovada consimtamantului persoanei ale carei date au fost colectate, persoana vizata avand dreptul sa isi retraga oricand consimtamantul.

Se interzice prelucrarea de date cu caracter personal care dezvaluie originea rasiala sau etnica, opiniile politice, confesiunea religioasa sau convingerile filozofice sau apartenenta la sindicate si prelucrarea de date genetice, de date biometrice pentru identificarea unica a unei persoane fizice, de date privind sanatatea sau de date privind viata sexuala sau orientarea sexuala ale unei persoane fizice, cu exceptia cazurilor expres reglementate de regulament.

Prelucrarea de date cu caracter personal referitoare la condamnari penale si infractiuni sau la masuri de securitate conexe in temeiul articolului 6 alineatul (1) se efectueaza numai sub controlul unei autoritati de stat sau atunci cand prelucrarea este autorizata de dreptul Uniunii sau de dreptul intern care prevede garantii adecvate pentru drepturile si libertatile persoanelor vizate. Orice registru cuprinzator al condamnarilor penale se tine numai sub controlul unei autoritati de stat.

Avocat ELENA ANDREI

Urmareste alte articole noi pe facebook, pagina https://www.facebook.com/AvocatElenaAndrei

[Drept civil - Raspunderea civila delictuala]

Motto: „Daca ii dai unui om o drujba, vei sfarşi prin a-l provoca”

Azi vom vorbi despre raspunderea civila delictuala, reglementata de dispozitiile art.1349 Codul civil, in termenii unui experiment facut in anul 1974 de catre artista Marina Abramović.

Intr-o sală a unei galerii de arta din Belgrad, artista a amplasat o masa pe care a asezat mai multe obiecte, printre care un trandafir, o pana, o pereche de foarfece, cuie, miere, parfum si un pistol incarcat, cu un singur glont.

Un set de instructiuni invitau persoanele asistente din public sa foloseasca obiectele de pe masa in raport cu artista, care se identifica ea insasi cu un obiect.

De subliniat faptul ca, pe langa instructiuni, exista si un disclaimer, prin care artista isi asuma intreaga responsabilitate pentru orice urma sa se petreaca si niciunul dintre participantii la experiment nu era responsabil de cum va alege sa foloseasca obiectele de pe masa.

Daca la inceput cei care veneau la masa i-au oferit artistei trandafirul, au mangaiat-o cu pana si i-au dat sa manance, pe masura ce tensiunea crestea, altii au venit si au zgariat-o cu spinii, cuiele, i-au baut sangele care siroia pe ea si au incercat chiar sa foloseasca pistolul, toate acestea in deplina tacere a artistei.

La finalul celor şase ore, Marina Abramović s-a ridicat si s-a îndreptat catre cei prezenti. Fără excepţie, toate persoanele care au luat parte la experiment au fugit, confruntati cu umanizarea „obiectului” pe care il folosisera. Era o fuga de responsabilitatea etică fata de un semen de-al lor.

In viata reala insa, nu pot sublinia suficient de mult faptul ca, nu exista disclaimer si fiecare este responsabil pentru fapta sa, iar in anumite cazuri Codul civil prevede chiar responsabilitatea pentru faptele altor persoane (ex. pentru faptele copiilor, angajatilor, etc.).

Asa cum sugestiv spunea artista in interviul acordat revistei The Guardian: „Daca ii dai unui om o drujba, vei sfarşi prin a-l provoca”, exista numeroase provocari in viata, care ne pun in fata unor alegeri ale caror consecinte trebuie sa ni le asumam.

Raspunderea civila delictuala este doar un aspect al raspunderii pentru faptele noastre. Ea presupune indeplinirea conditiilor legale pentru a fi angajata: fapta, prejudiciul produs, legatura dintre fapta si prejudiciu si vinovatia.

Asa cum spuneam, raspunderea civila delictuala este doar un aspect al raspunderii pentru faptele noastre, un tip de raspunderea sanctionat prin lege. Insa, in functie de faptele pe care noi le savarsim, cel mai adesea suntem sanctionati de viata insasi, prin implacabila lege a cauzei si efectului.

Inchei prin a sublinia din nou, viata nu ne ofera un disclaimer, nu exista exonerarea de raspundere decat in foarte putine cazuri, asa incat sa actionam intotdeauna cu deplina stiinta, din constiinta si iubire pentru noi si aproapele nostru.

Avocat ELENA ANDREI

Urmareste alte articole noi pe facebook, pagina https://www.facebook.com/AvocatElenaAndrei